Pagini

Spusele lui Budha:“Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

joi, 17 septembrie 2015

Centrul Hara-ADEVARATUL CENTRU AL OMULUI - OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV


Conferinţa din 12.01.1969 (Sèvres – Franţa) A Conferinţă improvizată Aici, la Fraternitate, învăţaţi să simţiţi, să vedeţi, să înţelegeţi, să aflaţi gustul lucrurilor, adică să găsiţi sensul vieţii ceea ce e mai important decât orice. De acum înainte încercaţi să mă înţelegeţi şi să mă ajutaţi în munca mea pentru voi. Când veţi accepta, când mă veţi înţelege, vă veţi înălţa mai repede până la un punct de unde veţi vedea lumea ca pe o unitate. În voi totul e încă prea risipit. Există scânduri, cuie, cărămizi, ciment, sticlă, dar toate aceste materiale nu formează un întreg, clădirea nu este încă înălţată. Aici învăţaţi să puneţi fiece lucru la locul lui, pentru a clădi un palat… sau un templu. În lume vi se dau doar materialele şi apoi treaba voastră cum vă descurcaţi ! Iar voi adunaţi, tot adunaţi, dar sunteţi nefericiţi, fiindcă nu mai e loc nici pentru bucurie, nici pentru fericire, nici pentru încântare. Prea multe lucruri heteroclite ! Şi asta se cheamă cultură şi civilizaţie ! Trebuie să faceţi ceva cu tot ce acumulaţi, dar nu vi se explică în ce fel. Pe când într-o şcoală iniţiatică, numai asta contează. E adevărat, trebuie să aveţi materialele, aceasta este prima condiţie, dar esenţialul este să ştiţi cum să le îmbini şi după ce model. De-acum înainte veţi putea să mă ajutaţi în muncă, înţelegând ceea ce facem aici… 

Şi încetaţi a mă compara cu somităţile, cu savanţii, cu marile personalităţi! Ei vă dau, desigur, materiale peste materiale, dar totul e mort. În timp ce aici nu vi se dă nimic, dar sunteţi vii. Şi e mult mai bine. Aici vi se dă viaţa şi văd din ce în ce cum deveniţi vii, expresivi, activi, dinamici, conştienţi, hotărâţi, orientaţi… E posibil ca unii să slăbească, e adevărat, dar viaţa sporeşte! Când sporeşte materia, nu e cine ştie ce. Dar uneori, când sporeşte materia şi sporeşte şi spiritul, e bine. Pentru că un om slab, plăpând şi uscat ca o scândură nu e foarte reprezentativ. Ceilalţi zic: “Cine, ăla ? Ptiu… Şi-o pală de vânt îl ia pe sus !”. 1 Când am fost în India, m-a mirat faptul că unii saddhu, unii yoghini au pântecul foarte mare. Şi-mi spuneam: “Dar aproape că nu mănâncă !...”. Şi de ce Buddha şi alţi înţelepţi sunt reprezentaţi şi ei cu un pântec proeminent ?


 De fapt, unele pântece indică materialismul, grosolănia, senzualitatea… Dar la Iniţiaţi, ele sunt un semn al puterii, al forţei, al resurselor spirituale acumulate datorită exerciţiilor de respiraţie. Căci aceste exerciţii de respiraţie prelungite dezvoltă pântecul, unde se adună elemente capabile să vindece, să dezagrege tot ce e nociv. Aşadar pântecul poate fi un rezultat al materialismului omului sau spiritualităţii lui. Dacă pe chipul lui citim că nu se gândeşte decât să mănânce, să bea şi să doarmă, evident, burta este un indiciu nu tocmai favorabil ! Dar dacă are calităţi de puritate, clarviziune, inteligenţă, pântecul dovedeşte că are rezerve şi că poate transforma aceste rezerve pentru a-i vindeca pe ceilalţi şi a face multe lucruri pe care cel plăpând, cel slab nu le va putea face, sărmanul ! pentru că nu are resurse. Uitaţi-vă la japonezi. Unii dintre ei au pântecul imens şi în acelaşi timp multă supleţe, multă forţă, multă inteligenţă. Şi asta pentru că lucrează pentru a dezvolta un centru, centrul Hara, situat la 4 centimetri sub ombilic. Hara înseamnă “pântec” şi de aici vine expresia “a-şi face hara-kiri”, adică a se sinucide perforându-şi pântecul. Pentru înţelepţii japonezi, centrul Hara este centrul vieţii, al echilibrului, centrul universal. Şi atunci când omul, concentrându-se asupra lui, reuşeşte să-l dezvolte, devine neobosit, de neînvins. Activitatea creierului e cea care-i oboseşte pe oameni. 


Multe anomalii care apar în zilele noastre la occidentali provin din aceea că au rupt echilibrul, adică, în loc să plaseze centrul de gravitaţie, centrul vieţii în Hara, ei îl plasează în creier, care reprezintă periferia fiinţei omeneşti. Şi atunci, prea multă reflecţie, prea multe griji, prea multă activitate cerebrală – şi omul este dezechilibrat; de aceea, când i se întâmplă să primească şocuri, el nu se poate restabili, pentru că acest centru, care repară tot, nu funcţionează. Dacă ar şti să se concentreze asupra centrului Hara, să-l dezvolte, ar putea să facă eforturi intelectuale fără să se simtă vreodată obosit. Toţi cei care au lucrat asupra centrului Hara se remarcă în viaţă printr-un echilibru extraordinar. Mai târziu va începe să se dezvolte o ştiinţă: cum să lucrezi cu creierul şi cu centrul Hara. Evident, aici se ridică o problemă, pentru că în Occident, tot ce e situat în partea inferioară a corpului fizic, pântecul, organele sexuale este considerat dezgustător şi chiar infernal. În timp ce tot ce e sus, este considerat deosebit de nobil şi de distins ! De aceea au acordat occidentalii o atât de mare importanţă creierului. Toată lumea nu lucrează decât cu creierul şi nimeni nu se preocupă să dezvolte acest centru de jos care joacă, totuşi, un rol vital. Nu vreau să spun că 2 trebuie să neglijăm creierul; nu, o fiinţă echilibrată trebuie să le dezvolte pe amândouă, căci dacă centrul este important, periferia este şi ea, la rândul ei, importantă.

 De exemplu, soarele este centrul iar periferia sunt planetele. Şi fiindcă şi pe planete există viaţă, există făpturi, şi periferia este importantă şi nu trebuie desconsiderată sau lăsată de-o parte. În conferinţele mele am insistat întotdeauna asupra centrului, dar când vorbeam de centru, subînţelegeam aproape întotdeauna pe Dumnezeu Însuşi, Cauza primordială, Originea. N-am spus niciodată că corpul fizic, centrul, se află acolo, sub ombilic. El este menţionat în multe cărţi oculte, dar în moduri extrem de diferite. De pildă, alchimistul Basile Valentin, în cartea sa “Les douze clès” (Cele douăsprezece chei), vorbeşte de coborârea în centrul pământului în căutarea pietrei filozofale. El zice: “Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem, Veram Medicinam”. Dacă luăm primele litere ale acestor cuvinte, obţinem: VITRIOLUM. “Visita Interiora Terrae”,… de fapt nu era vorba de a coborâ în centrul planetei, ci de a pătrunde în acel pământ care este corpul nostru fizic, acolo vom găsi materiale, acolo vom găsi bogăţii şi comori.


 Am cercetat panteonul hindus, cu toate divinităţile. De altfel nici nu e nevoie să le studiezi pe toate, căci sunt atât de numeroase, încât nu le mai dai de capăt. Dintre toate aceste divinităţi, primele trei ca importanţă sunt Brahma, Vishnu şi Shiva, iar în cărţile sacre se spune că Brahma este situat în pântec, Vishnu în regiunea inimii şi plămânilor, iar Shiva în creier. Oare de ce tocmai Brahma, creatorul, este situat în pântece ? Dacă pântecul este o regiune atât de demnă de dispreţ, iar creierul, dimpotrivă, atât de nobil, Brahma ar fi trebuit plasat în creier. Ei bine, nu, în creier a fost plasat Shiva, iar Shiva se identifică cu distrugerea. Da, Brahma este creatorul, Vishnu este reparatorul, păstrătorul, cel care susţine, care menţine, care hrăneşte; iar Shiva este distrugătorul. Mi-ar trebui ore în şir ca să vă explic că dacă Shiva, distrugătorul, corespunde creierului, este pentru că creierul, adică mentalul inferior, care desparte, disecă, dezagregă, este distrugătorul realităţii. El este cel care induce oamenii în eroare. Dar atunci cum învaţă, cum se informează Iniţiaţii ? Nu cu creierul, ca occidentalii, ci recurgând la alte capacităţi pe care Dumnezeu le-a sădit în fiinţa umană. 

 Când eram foarte tânăr, Maestrul Peter Deunov mi-a spus într-o zi că în munca spirituală discipolul trebuie să coboare până în măruntaiele sale, pentru că acolo sălăşluieşte Dumnezeu. Lucrul acesta m-a intrigat multă vreme, pentru că Maestrul, spunându-mi-l, nu mi-a dat nici o explicaţie. Şi apoi du-te de-ţi sfarmă capul ! Ah, Maestrul nu era cum sunt eu. Eu iau o lingură şi zic: “Gura 3 mare ! “ El nicidecum; te lăsa să te descurci – şi găsesc că era foarte înţelept din parte lui să procedeze astfel. El nu vorbea, ca mine, ore în şir. Îi plăcea ca ceilalţi să se descurce, pentru că descurcându-te te întăreşti. În vreme ce eu am tendinţa de a vă face slabi şi plăpânzi pentru că vreau să vă dau totul. Ştiu că trebuie ani, poate chiar secole ca să descoperi adevărurile acestea şi nu vreau să vă cruţ de la a bate pasul pe loc un timp atât de îndelungat fără să găsiţi nimic. Da, recunosc că nu e recomandabil, pentru că niciodată nu apreciezi ceea ce obţii cu uşurinţă. Iată de ce ceea ce vă revelez nu are nici un efect asupra voastră. Dar, în fine, nu-i nimic… Cu atât mai rău pentru mine ! 

 Studiind fiinţa umană, constatăm că pântecul este tocmai centrul unde se crează viaţa. Da, acolo e izvorul vieţii, în pântec. Se spune şi în Evanghelii: “Din sânul lui vor ţâşni izvoare de apă vie”. De ce din sânul lui ? De ce nu din creier sau din plămâni ? Ce există în măruntaie pentru ca din ele să ţâşnească ape ? E pentru că acolo sălăşluieşte Brahma, creatorul. Dar pentru a-l simţi, pentru a te contopi cu el, trebuie mulţi ani de muncă. El e acolo, dar nu-l simţim şi nu ne alegem cu nici o binefacere, pentru că lucrăm în permanenţă cu Shiva. Când am fost în India, am observat (şi de altfel toată lumea o ştie) că foarte puţine temple sunt dedicate lui Brahma. Sunt ceva mai multe pentru Vishnu… Iar pentru Shiva sunt puzderie ! De ce ? Shiva e distrugătorul – şi atunci oare din teamă, pentru al domoli, se ocupă atâta de el ? În timp ce Brahma, creatorul, nu poţi să te temi că va face vreun rău şi poate de aceea e neglijat… Occidentalii nici măcar nu ştiu că acest centru Hara există. Puteau să înveţe măcar atât de la japonezi… Dar fie că e vorba de japonezi, de tibetani, hinduşi sau de egipteni, aceste mari adevăruri se transmit din generaţie în generaţie şi din popor în popor. Chiar şi creştinii din vechime cunoşteau aceste adevăruri. Există, de asemenea, la ora actuală, ocultişti care te învaţă cum să te concentrezi asupra ombilicului. Ei nu ştiu că, de fapt, ceva mai jos, se găseşte un centru şi mai important.

 De altfel, în această regiune a corpului există şi alte centre importante, ca plexul solar şi centrul sexual. Şi ombilicul este, desigur, unul dintre ele, iar mama a vindecat acţionând întotdeauna asupra ombilicului. Şi chiar la vârsta pe care o are acum, îngrijeşte mulţi bolnavi. Îi pune să se întindă, le dezveleşte ombilicul, răsuceşte o batistă în jurul degetului, pe care îl cufundă, după aceea în puţină cenuşă şi îl aplică, prin răsucire, asupra ombilicului bolnavului. Ea zice că în ombilic se află un punct esenţial şi că atunci când acest punct este deplasat, tot organismul suferă. Acest punct trebuie deci pus la locul lui – şi ea asta face. Şi pe mine m-a vindecat în felul acesta când eram mic. Sigur că dacă aţi spune ceva medicilor, ar considera că este o metodă arhaică şi 4 barbară şi v-ar râde în nas. Ei bine, n-au decât să râdă ! Ei, cu metodele lor “moderne” nu izbutesc să vă vindece, în timp ce această metodă măcar e eficace. Vă vorbesc despre acest lucru şi trebuie să-i înţelegeţi latura sacră. Faptul că pântecul a fost întotdeauna prezentat într-un mod cam grotesc nu înseamnă că nu trebuie să luaţi în serios ce vă spun.

 De altfel mă gândeam să vă vorbesc într-o zi despre experienţele şi exerciţiile pe care le puteţi face cu centrul Hara pentru a vă curăţa, a vă purifica şi a atinge echilibrul perfect, până la a nu mai cunoaşte oboseala. Uneori, când meditează, unii Iniţiaţi îşi pun mâinile aşa, pe pântec; de ce ? Fiindcă se concentrează asupra regiunii centrului Hara pentru a face să circule energiile care trebuie să alimenteze apoi întregul organism. Şi când simţiţi, spre exemplu, că creierul vostru e supraîncărcat şi pe cale de a se bloca, sistaţi munca intelectuală şi ocupaţi-vă de acest centru… După câteva minute creierul va fi refăcut şi veţi putea reîncepe lucrul. Numai că există, desigur, şi primejdii. Dacă nu ştii să lucrezi asupra centrului Hara în spiritul purităţii, al abnegaţiei şi dezinteresului, dacă nu faci această muncă pentru binele omenirii, ci de dragul achiziţiilor personale, pentru putere, prestigiu etc…, se vor trezi alţi centri din preajmă. Şi e într-adevăr îngrozitor. Nu se mai trezeşte centrul Hara, se trezesc alţi centri, diabolici, şi cazi victima unor curenţi inferiori de care nu te mai poţi elibera. Dacă nu am abordat până acum această problemă, e pentru că înainte de a face acest gen de experienţe, trebuie să vă pregătiţi. Când veţi fi gata, când nu vor mai exista primejdii pentru voi, veţi putea să vă cufundaţi în profunzimi; căci acestea sunt adevăratele profunzimi ale fiinţei omeneşti, abisurile. 

Psihanaliştii au descoperit, bineînţeles, o parte a subconştientului, dar ei sunt încă departe de a cunoaşte toate misterele naturii umane şi de a şti că acest centru Hara, care este îngropat în străfundurile subconştientului, este legat de supraconştiinţă. Şi când Iniţiaţii vorbesc de a face extremele să se atingă, adică de a uni capul şi coada şarpelui, ei subînţeleg tocmai unirea acestui centru de jos cu celălalt centru care este sus, în creştetul capului. Dar dacă nu aţi lucrat deja cu metodele pe care vi le-am dat, cum aţi putea lucra în aceste regiuni ? Ei da, vă veţi întoarce cu mâinile goale, pentru că nu aţi lucrat în prealabil asupra adevărurilor mai accesibile. Viaţa spirituală îşi are programul ei. Trebuie mai întâi să vă purificaţi, să vă întăriţi şi apoi, când aţi avut deja rezultate, vă veţi putea permite să faceţi o incursiune în aceste profunzimi. Vă aşteaptă experienţe, dar încă nu-i momentul. Copiii se formează în pântecul mamei; şi din moment ce nimic nu e mai sfânt decât viaţa, de ce această viaţă s-ar naşte în locuri ruşinoase ? Oamenii n-au cercetat planurile Inteligenţei cosmice pentru a afla de ce a ales aceasta tocmai 5 acest loc. Trebuie deci să începem prin a corecta toate aceste noţiuni şi să considerăm că aceste locuri din corp sunt sfinte.


Şi organele sexuale, de asemenea. Ce nu s-a spus despre ele ! Şi iată că din ele se naşte viaţa. Nu din gură, nu din nas, nu din urechi, nu din creier… Aceste organe, denumite “părţi ruşinoase” au misiunea de a perpetua viaţa omenirii. O să spuneţi: “O, admirabil!... Daţi dreptate dezmăţaţilor şi tuturor celor care caută plăcerea sexuală !”. Nu, deloc; eu prezint latura profundă, sacra şi magică a lucrurilor, dar asta nu înseamnă că încurajez nebuniile şi stupidităţile. Nu e cazul ca unii să-şi imagineze că îi îndemn să-şi satisfacă senzualitatea. Ceea ce mă interesează pe mine e să vedem cum lucrează inteligenţa naturii şi de ce a creat ea lucrurile într-un anume fel. Bineînţeles că ştiu din ce motiv au fost oamenii îndemnaţi să considere inferioară şi chiar respingătoare toată această regiune a pântecului şi sexului. Dar ceea ce era bun pentru o anumită epocă nu mai este bun şi pentru acum. 

Vine o vreme când va trebui să ne modificăm toate aceste concepţii. Cam atât despre acest subiect, deşi e o lume nesfârşită. Ceea ce v-am spus e deja mult. Dacă vă spun mai mult, nu veţi şti ce să faceţi cu ceea ce v-am spus şi această încărcătură vă va stingheri. Oamenii vor întotdeauna să ştie totul… Din curiozitate, bineînţeles. Ei bine, nu, în Învăţătură trebuie să aplici, trebuie să te obişnuieşti să-ţi mobilizezi propriile forţe, propriile capacităţi pentru a face o muncă adevărată. Ştiu prea bine că ceea ce cer eu aici nu va găsi ecou favorabil, pentru că toată lumea este învăţată, din contră, să caute totul în exterior; de aceea centrii inferiori nu funcţionează, sunt ruginiţi şi curenţii nu circulă. Există desigur câţiva mistici, câţiva filozofi, câţiva spirirtualişti obişnuiţi cu această muncă. Dar în acest domeniu cei mai mulţi oameni s-au atrofiat şi n-au nici forţa, nici voinţa de a desfăşura o muncă asupra lor înşile. De aceea sunt atât de puţini Iniţiaţi, chiar şi în Orient. Există mii de yoghini, de saddhu, de călugări care se dedică acestor practici, dar prea puţini ajung la rezultate, fiindcă nu e uşor şi aici intervine, de asemenea, problema reîncarnării. Dacă ei încep abia în această existenţă, cum vreţi să izbutească să pună în mişcare centri imobilizaţi de atâta vreme ? În timp ce pentru cei care au lucrat în celelalte încarnări şi care continuă, evident, e cu totul altceva, ei ajung să obţină rezultate. Aşadar, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, ce trebuie să faceţi ? Să începeţi munca în această încarnare, ştiind că dacă nu începeţi în asta, nu veţi începe nici în următoarele. Poate nu vor fi rezultate acum, dar nu-i nimic, important e că aţi început. Veţi continua apoi în următoarea încarnare şi atunci veţi obţine rezultate. Ceea ce contează este că începeţi. Că nu ajungeţi n-are nici o importanţă. Important e să începeţi să declanşaţi curenţii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu